Apă şi canalizare la sate, cu bani europeni. Doar 60% din localităţile rurale sunt conectate la sisteme de alimentare

Circa 40% din satele Moldovei nu au acces la reţele de apă potabilă şi canalizare, iar multe dintre sistemele existente sunt învechite. Experţii susţin că doar investiţiile străine pot salva situaţia, dovadă şi zecile de proiecte finanţate de ţările din Vest. De cealaltă parte, şefii de la Mediu spun că situaţia nu este atât de gravă

Ca în mai toate satele din ţară, la Roşu, raionul Cahul, oamenii cărau până anul trecut apa de la fântână sau de la izvoare. Dar şi aceea era sălcie şi cu săruri, din cauza cărora uneori se îmbolnăveau şi plantele. De câteva luni problema lor a fost rezolvată, datorită banilor oferiţi de guvernele României şi Germaniei.

Din noiembrie anul trecut, în toată localitatea a fost trasat apeduct şi acum sătenii au apă la robinet. „Eu singură am strâns semnăturile în mahala şi am explicat oamenilor în ce constă proiectul. Toţi sunt mulţumiţi. Apa e moale, numai bună de băut şi pentru spălat. Aşteptăm cu dragă inimă şi canalizarea”, spune profesoara Sofia Melenti. „Am fântână în ogradă de-o viaţă, dar apa e sălcie şi are un fel de săruri. Când stropeam plantele, rămâneau pete albe şi se usca toată grădina”, îşi aminteşte femeia.

„Apa e curată ca lacrima, o folosim în mâncare şi ne aranjează preţul. Până acum, aduceam cu cisterna, trei tone de apă la 150 de lei, prea scump”, spune Sergiu Gârneţ, mic antreprenor la Roşu şi consilier local.

SISTEM DE CANALIZARE CONECTAT LA CEL DIN CAHUL

Numai costul lucrărilor la apeductul din Roşu (14,3 kilometri) ajunge la 2,6 milioane de lei, bani pe care i-a dat partea română. Aici va fi pus în funcţiune şi un sistem de canalizare, conectat la cel din oraşul Cahul şi alte trei localităţi din raion.

În cadrul proiectului finanţat de români şi germani Apă-Canal Cahul a fost modernizată, inclusiv a fost dotată cu maşini de intervenţie, şi urmează să fie renovată staţiile de tratare a apei şi cea de epurare a deşeurilor reziduale.

Toată viaţa am cărat apă de la fântână. Măcar la bătrâneţe să mă bucur de apă sănătoasă. Sofia Melenti profesoară, satul Roşu

APĂ POTABILĂ ÎN DOUĂ CU RUGINĂ

Construită în anul 1970, staţia de tratare a apei arată într-o stare jalnică. Utilajul este ruginit, faianţa cade, iar pe alocuri au păianjeni şi-au ţesut plase. Pentru renovare ei sunt necesare 8 milioane de lei, bani oferiţi de Ambasada Germaniei, iar lucrările vor demara după selectarea antreprenorului, spune Vasile Zagaevschi, şeful Apă-Canal Cahul.

„Staţia de pompare a fost reabilitată în 2006. După staţia de tratare, urmează cea de epurare a apelor reziduale. Ne dăm foarte bine seama de importanţa investiţiilor şi de miile de oameni care vor beneficia de apă calitativă. Sursele folosite acum nu corespund standardelor”, explică Petru Burlacu, primar de Cahul.

JUMĂTATE DIN SATE AU APEDUCT

Nu doar la Cahul carul s-a urnit din loc în acest domeniu. Astăzi, mai multe localităţi derulează proiecte similare, dar situaţia la nivel naţional rămâne problematică. Potrivit Agenţiei Apele Moldovei, doar 61,3% din satele Moldovei dispun de sisteme publice de alimentare cu apă. După numărul de oameni, numai 59% din moldoveni sunt conectaţi la un apeduct, dintre care doar 27% de la sate.

„Problema este acută. Dacă oraşele mari sunt aprovizionate, atunci satele nu prea. Noi avem doar două surse de apă, Prut şi Nistru, de la care trebuiesc construite reţele spre toate raioanele. Apele subterane nu sunt potabile, ci tehnice, conţin fluor şi alţi compuşi dăunători. Pentru a le înlătura, sunt necesare staţii de tratare, construcţii care costă enorm”, susţine Ion Ioneţ, şeful catedrei Ecotehnie, management ecologic şi ingineria apelor de la Universitatea Tehnică. Potrivit specialistului, o altă problemă sunt sistemele vechi de irigare: apa se transportă prin conducte vechi, iar staţii în fiecare localitate nu există.

Ion Ioneţ afirmă că situaţia este mai gravă în zona de centru, iar investiţiile europenilor sunt unica soluţie. „La Nisporeni, Făleşti, Floreşti şi Drochia apa este foarte poluată. Administraţiile locale trebuie să elaboreze proiecte şi să caute finanţări de la donatori străini. Cu surse proprii nu faci nimic”, este convins conferenţiarul universitar.

CINE NE DĂ BANI

Oficialii de la Ministerul Mediului şi cel al Dezvoltării Regionale menţionează că printre cei mai activi finanţatori în acest domeniu, pe lângă Germania, se numără Marea Britanie, SUA, care vor da 2 milioane de dolari pentru sistemul de canalizare din Teleneşti, dar şi Agenţia de Cooperare Suedeză şi cea elveţiană.

Pe de altă parte, Valentina Ţapeş, viceministrul Mediului, susţine că situaţia nu este nici pe departe gravă. „Anul trecut, ne-am asumat ca toate localităţile din ţară să fie apovizionate cu apă potabilă, calitativă, sănătoasă. Este o cerinţă înaintată inclusiv de Uniunea Europeană şi Banca Europeană. Acum avem în derulare un proiect foarte mare, de 11 milioane de euro, la Nisporeni, unde situaţia este foarte proastă. Mai este şi proiectul Chişinău- Străşeni- Călăraşi, unde va fi extinsă reţeaua de apeduct şi canalizare de la Vadul lui Vodă, iar tarifele vor fi mai joase. Acum căutăm finanţatori”, a precizat viceministra.

100 DE KILOMETRI DE APEDUCT ÎN ULTIMII DOI ANI

Multe dintre proiectele dedicate reţelelor de apeduct şi canalizare se finanţează din Fondul Naţional pentru Dezvoltare Regională (FNDR). Potrivit lui Sergiu Cecan de la Ministerul Dezvoltării Regionale, din FNDR au fost conectate la reţea mai multe sate din raionul Ungheni, dar şi oraşul Bălţi, s-au renovat staţiile de tratare şi epurare de la Otaci şi Călăraşi. În 2011-2012 au fost construite peste 100 de kilometri de apeduct şi 23,7 km de canalizare. Costurile totale se ridică la peste 90 de milioane de lei. O altă parte de proiecte sunt finanţate din Fondul Ecologic şi se află pe ultima sută de metri, precum sunt cele de la Ungheni, Cahul şi Hânceşti. 

27% din moldovenii de la sate au acces la serviciile publice de alimentare cu apă, potrivit Agenţiei Apele Moldovei.

Lipsă de specialişti

Potrivit conferenţiarului universitar Ion Ioneţ, de la UTM, ingineria apelor duce lipsă de specialişti calificaţi. „Specialitatea noastră nu sună atractiv, comparativ cu Dreptul sau IT, deşi, studenţi vin în fiecare an. În domeniu sunt multe locuri vacante şi puţini specialiştii calificaţi. La moment, toate întreprinderile de apă şi canalizare trebuie certificate. La multe întreprinderi inginerii sunt de tot felul, numai nu din domeniu”, susţine specialistul.